Islanda sapă cea mai adâncă fântână geotermală de pe planetă în inima unui vulcan. Acest proiect urmărește să profite de energia regenerabilă găzduită la a adâncime de 5 de kilometri. Forajul se efectuează în peninsula Reykjanes, unde un vulcan inactiv de 700 de ani este epicentrul acestei exploatari.
Proiectul IDDP: inovații tehnologice
El Proiectul de foraj adânc în Islanda (IDDP), în colaborare cu Statoil, caută o abordare inovatoare pentru a crește eficiența energiei geotermale. Particularitatea acestui puț constă în combinația de presiune extremă y temperaturi ridicate. Cei responsabili de proiect speră ca, la atingerea temperaturii de 500 de grade Celsius, ceea ce ei numesc „fum supercritic«, un amestec între abur și apă care ar crește capacitatea de energie generată.
Potrivit lui Ásgeir Margeirsson, CEO al HS Orka, obiectivul este de a profita de acest fenomen pentru a genera până la 50 MW de energie electrică per sondă, înmulțind astfel producția cu zece față de alte sonde geotermale convenționale de 2,5 kilometri adâncime, capabile să genereze aproximativ 5 MW.
Provocarea forajului în medii vulcanice
Una dintre cele mai relevante provocări ale acestui proiect este forarea într-un mediu vulcanic extrem de instabil. O încercare anterioară în urmă cu șase ani a lovit magma la 2,1 kilometri distanță, ducând la distrugerea echipamentului de foraj. Aceste condiții extreme fac forarea lângă magmă extrem de complexă și periculoasă.
În declarații către presă, Ásgeir Margeirsson a subliniat că nu există nicio garanție de succes datorită naturii imprevizibile a subsolului la acele adâncimi. În ciuda riscurilor, oamenii de știință implicați cred că este posibil să facem față provocărilor.
Impactul energetic și asupra mediului
Islanda este deja un lider incontestabil în utilizarea energiei geotermale. Aproximativ 26% din electricitate a tarii provine din aceste surse. În 2013, capacitatea instalată a ajuns la 665 MW, generând un total de 5.245 GWh de energie electrică. Cu toate acestea, oamenii de știință speră că noile puțuri nu numai că vor optimiza această performanță, dar reduce nevoia de a exploata mult mai multe puţuri, minimizând astfel impactul asupra mediului.
Exploatarea geotermală, deși este considerată o alternativă regenerabilă, nu este scutită de critici. De exemplu, Greenpeace a avertizat cu privire la emisiile de CO2 și sulf pe care le produc unele sonde. Cu toate acestea, experții din Islanda asigură că aceste emisii sunt minime în comparație cu sursele fosile și că tehnologiile de tratare a acestor gaze avansează rapid.
Colaborări internaționale și viitorul energiei geotermale
Islanda nu este singura în căutarea energiei geotermale supercritice. Țări ca Kenia, Japonia e Indonesia Ei investesc în această tehnologie pentru a profita de căldura inepuizabilă a Pământului. În cazul Islandei, este de așteptat ca exploatarea zăcământului Reykjanes să poată contribui la furnizarea de energie electrică nu numai populației sale de 370.000 de locuitori, ci și să o exporte în țări precum Regatul Unit, cu care se putea conecta printr-un cablu subacvatic.
De fapt, potrivit inginerului Albert Albertsson, ar fi necesare între 30 și 35 de puțuri convenționale pentru a alimenta un oraș precum Reykjavík, în timp ce doar trei până la cinci puțuri supercritice ar fi suficiente pentru a acoperi acele nevoi de energie.
Potențialul puțurilor supercritice
Una dintre cele mai uimitoare caracteristici ale acestui proiect este utilizarea abur supercritic. Această stare a materiei, care nu este nici lichidă, nici gazoasă, se formează atunci când apa și magma ating un punct critic în interiorul scoarței terestre. Acest abur este capabil să transporte până la de zece ori mai multă energie decât aburul geotermal convențional, care ar putea revoluționa generarea de energie geotermală în întreaga lume.
La ciocnirea magmei cu apa al mării, datorită presiunii și temperaturilor ridicate, generează acest abur supercritic, a cărui capacitate de a genera energie este aproape nelimitată. Dacă proiectul IDDP reușește să demonstreze că acest abur poate fi utilizat în mod durabil, Islanda ar putea deveni avangarda unei noi ere în utilizarea energiei curate.
Ce urmează pentru proiectul geotermal din Islanda?
În următorii șapte ani, planurile IDDP includ forați și testați mai multe puțuri în zonele supercritice. Obiectivul este nu numai creșterea producției de energie, ci și reducerea dependenței de combustibili fosili. Pe termen lung, industria speră că această tehnologie va permite să fie forate mai puține puțuri, dar cu o capacitate mai mare, astfel încât impactul asupra mediului este minim.
Aceste tipuri de evoluții nu vor fi cruciale doar pentru Islanda, ci și pentru comunitatea internațională. Potrivit experților, această tehnologie ar putea fi replicată în alte țări cu caracteristici geotermale similare, devenind o piesă cheie în cadrul Acordul de la Paris pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Islanda a demonstrat în mod repetat că poate fi un laborator natural unic atât pentru cercetarea geotermală, cât și pentru dezvoltarea de noi tehnologii. Acest proiect promite nu numai să exploateze resursele vulcanice ale națiunii în mod durabil, ci și să avanseze cercetarea științifică într-una dintre cele mai presante probleme ale timpului nostru: tranziția către energie regenerabilă.