Marea este una dintre cele mai puternice și neexploatate surse de energie regenerabilă. Dintre toate energiile regenerabile, cele derivate din resursele marine se remarcă prin potențialul lor. Motivul pentru eficiența lor este că, întrucât sunt zone deschise vaste, precum oceanele, nu se confruntă cu bariere sau umbre care blochează vântul sau curenții, ceea ce permite utilizarea la maximum a acestor resurse. Mai jos, detaliem principalele surse de energie marină și stadiul actual al dezvoltării acestora.
Vânt offshore
La energie eoliană offshore Este una dintre cele mai dezvoltate și competitive tehnologii din domeniul energiilor marine. La sfârșitul anului 2009, capacitatea instalată a energiei eoliene offshore a ajuns la 2.063 MW. Danemarca și Regatul Unit conduc sectorul, dar țări precum China avansează rapid, investind în tehnologie de ultimă oră pentru a crește eficiența turbinelor eoliene offshore.
Potențialul eolianului offshore este enorm, mai ales în oceanele adânci, unde turbinele eoliene plutitoare câștigă teren. Avantajul acestor locații este că vânturile sunt mai stabile și de calitate superioară datorită absenței obstacolelor precum munți sau clădiri, permițând o generare constantă de energie mai mare.
Se estimează că 80% din resursele eoliene ale planetei sunt situate în mare, ceea ce face din această tehnologie cheia viitorului energiei regenerabile. Mai mult, cel platforme plutitoare Sunt o soluție pentru a profita de vânturile din zonele oceanice adânci, stimulând și mai mult creșterea acestei industrii.
Un exemplu al acestei dezvoltări este parcul offshore Hywind, situată în Marea Nordului la 25 km de coasta Scoției, care folosește turbine eoliene plutitoare. Este de așteptat ca aceste tipuri de soluții să se extindă pe scară largă în viitorul apropiat.
Energia valurilor
La energia undelor o Energia valurilor folosește mișcarea valurilor de la suprafața apei pentru a genera electricitate. Deși este încă în faze experimentale, această tehnologie are un potențial mare, mai ales în zonele cu valuri puternice precum coasta atlantică a Europei.
Există diferite tipuri de tehnologii în dezvoltare pentru a capta această energie:
- Coloana de apă oscilantă (OWC): Un proiect inovator care folosește această tehnologie este în curs de dezvoltare în Țara Bascilor. Este alcătuit dintr-o coloană semi scufundată în care mișcarea valurilor comprimă aerul conținut în coloană, care mișcă o turbină care generează energie electrică.
- Atenuatoare și absorbante: Aceste dispozitive captează mișcarea undelor și o transformă în energie mecanică, care este ulterior transformată în electricitate.
- Sisteme de overflow și terminatoare: Aceste sisteme profită de impactul valurilor asupra unei structuri pentru a genera electricitate.
În Motrico (Spania), au fost deja instalate mai multe turbine cu valuri care generează până la 296 kW, ceea ce arată că energia valurilor este o realitate în creștere în domeniul energiilor regenerabile.
Energia valurilor
La Energia apei de mare Este generată profitând de creșterea și scăderea mareelor. Majoritatea sistemelor actuale de maree se bazează pe construcția unui baraj care creează un rezervor natural. În timpul valului ridicat, apa umple acest rezervor și mai târziu, pe măsură ce marea se stinge, apa este eliberată prin turbine care generează energie electrică.
Unul dintre cele mai vechi și mai mari exemple ale acestei tehnologii este centrala maremotrică a La Rance în Franța, care este operațional din 1966. Deși aceste sisteme au limitări, precum nevoia ca valurile să fie de cel puțin 5 metri și posibila alterare a ecosistemelor de coastă, ele sunt încă o opțiune viabilă în locurile cu maree intensă. Coreea de Sud are și facilități similare.
Energia din curenții oceanici
O altă opțiune de a obține energie din mare este prin intermediul curenților oceanici. La fel ca energia eoliană, această sursă folosește forța mișcării continue a apei pentru a deplasa turbinele scufundate care generează electricitate. Cel mai reprezentativ exemplu este sistemul SeaGen, o turbină marină situată în strâmtoarea Strangford. Acest sistem poate genera până la 1,2 MW pe zi, ceea ce îl face unul dintre cele mai eficiente proiecte energetice ale curentului oceanic.
Deși Spania nu are zone cu curenți marini ideali pentru acest tip de proiecte, unele zone, precum strâmtoarea Gibraltar și coasta Galiției, ar putea găzdui pe viitor acest tip de amenajări.
Gradientul termic oceanic
Această sursă de energie se bazează pe diferența de temperatură dintre suprafața mării și apa adâncă. În regiunile tropicale și ecuatoriale, unde diferența poate depăși 20ºC, poate fi folosit pentru a genera energie electrică. Sistemul utilizează un ciclu termodinamic, cum ar fi Ciclul Rankine, pentru a muta o turbină generatoare.
Deși această tehnologie se află în stadiile incipiente de dezvoltare, țări precum India, Japonia și Hawaii investesc în cercetarea acestor plante de maree.
Gradient de sare și presiune osmotică
Utilizarea gradientului salin, cunoscut și ca energie albastră, se bazează pe diferența de concentrație de sare dintre apa de mare și râuri. Prin procesul de osmoză, această diferență generează energie care poate fi transformată în energie electrică. În Norvegia, una dintre primele centrale osmotice este în curs de dezvoltare în fiordul Oslo.
Utilizarea acestor tehnologii are un potențial enorm, deoarece gurile de râu și deltele râurilor din întreaga planetă oferă numeroase oportunități pentru implementarea lor.
Deși marea oferă multiple resurse energetice cu un potențial imens, majoritatea tehnologiilor care profită de ele sunt încă în faza de cercetare sau dezvoltare. O excepție este energia eoliană offshore, care are deja maturitate tehnologică și competitivitate pe piață.
Principalele obstacole în calea dezvoltării masive a energiilor marine sunt costurile mari de implementare și necesitatea de a continua progresul tehnologic pentru a garanta o producție eficientă și durabilă. Cu toate acestea, viitorul energiei regenerabile va depinde în mare măsură de progresele realizate în acest sector.
Multumesc pentru info