Astăzi biocombustibilii sunt folosiți pentru anumite activități economice. Cele mai utilizate sunt etanol și biodiesel. Se înțelege că gazul de dioxid de carbon emis de biocombustibil este pe deplin echilibrat de absorbția de CO2 care are loc odată cu fotosinteza plantelor.
Dar se pare că nu este în totalitate cazul. Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Energie al Universității din Michigan condus de John DeCicco, cantitatea de căldură reținută de CO2 emis prin arderea biocombustibililor nu este în echilibru cu cantitatea de CO2 pe care plantele o absorb în timpul procesului de fotosinteză în timpul cultivării culturilor.
Studiul a fost realizat pe baza datelor din Departamentul Agriculturii al Statelor Unite. Au fost analizate perioade în care producția de biocombustibili s-a intensificat, iar absorbția emisiilor de dioxid de carbon de către culturi nu a făcut decât să compenseze 37% din emisiile totale de CO2 emise prin arderea biocombustibililor.
Rezultatele studiilor din Michigan susțin în mod clar că Utilizarea biocombustibilului continuă să crească cantitatea de CO2 emisă în atmosferă și nu scade așa cum se crede. Deși sursa emisiilor de CO2 provine de la un biocombustibil precum etanolul sau biodieselul, emisiile nete în atmosferă sunt mai mari decât cele absorbite de plante în culturi, ceea ce înseamnă că acestea continuă să contribuie la efectul încălzirii globale.
Ce sunt biocombustibilii?
Biocombustibilii sunt combustibili care se obțin din biomasă, adică din materie organică. Există mai multe generații de biocombustibili, dar cei mai cunoscuți și utilizați în prezent sunt etanolul și biomotorina, care au câștigat relevanță în sectoare precum transportul.
Etanolul este produs din fermentarea culturilor precum porumbul și trestia de zahăr, în timp ce biodieselul este obținut din uleiuri vegetale, cum ar fi uleiul de palmier, soia sau uleiul de gătit reciclat. Caracteristica sa principală este că, teoretic, ar trebui să aibă un impact mai mic asupra emisiilor de CO2, întrucât, în ciclul de viață al biocombustibilului, plantele absorb CO2 în timpul creșterii lor, producând un echilibru teoretic neutru în ceea ce privește emisiile.
Care sunt preocupările cu privire la impactul său real?
Cu toate acestea, mai multe studii recente au contestat această presupunere. Conform lucrării lui John DeCicco, beneficiile ecologice ale biocombustibililor sunt semnificativ diminuate atunci când se iau în considerare emisiile derivate din producerea și utilizarea finală a acestora.
„Acesta este primul studiu care examinează cu atenție carbonul emis pe terenurile unde sunt cultivați biocombustibili, mai degrabă decât să facă presupuneri despre acesta. „Când ne uităm la ceea ce se întâmplă de fapt pe sol, vedem că nu este suficient carbon eliminat din atmosferă pentru a compensa ceea ce iese din țeava de eșapament”, a spus DeCicco.
În loc să fie complet neutru în carbon, s-a demonstrat că în timpul arderii biocombustibililor sunt emise mai multe gaze cu efect de seră decât pot capta plantele în timpul creșterii lor. În plus, alți factori, cum ar fi defrișarea, utilizarea îngrășămintelor și energia pentru procesarea biocombustibililor joacă un rol important în impactul general asupra mediului.
Producția și generarea de biocombustibili
Există mai multe tipuri de biocombustibili care sunt grupate în mai multe categorii. The biocombustibili de prima generație sunt cele obținute din culturi comestibile, precum porumbul sau trestia de zahăr, în timp ce biocombustibili de a doua generație Ei folosesc materii prime necomestibile, cum ar fi deșeurile agroindustriale sau biomasa nealimentară.
- Biocarburanții de prima generație, cum ar fi bioalcoolii (etanol și metanol) și biomotorina, au fost principalii înlocuitori ai combustibililor fosili.
- Cu toate acestea, utilizarea sa a generat controverse asupra durabilității sale, în parte din cauza creșterii prețului produselor agricole și a defrișărilor cauzate de culturi precum palmierul pentru a produce biomotorină.
La scară globală, biomotorina și alți biocombustibili au, de asemenea, un impact negativ asupra defrișărilor. Un raport al Transport și mediu a dezvăluit că biocombustibilii derivați din ulei de palmier și soia pot fi cu până la 80% mai poluanți decât motorina tradițională atunci când sunt luate în considerare emisiile cauzate de defrișări.
Problema defrișărilor și schimbării utilizării terenurilor
Una dintre marile probleme ale biocombustibililor este că este nevoie de o mare cantitate de teren agricol pentru a le produce. Acest lucru a condus la un fenomen cunoscut sub numele de schimbare indirectă a utilizării terenului, care constă în extinderea terenurilor agricole în zone care anterior erau păduri sau jungle. Această conversie are un cost ridicat de mediu, deoarece sunt eliberate cantități mari de CO2 stocate în vegetația defrișată și în sol.
În Brazilia, de exemplu, a fost documentată defrișarea a milioane de hectare de pădure tropicală amazoniană pentru a face loc culturilor de soia pentru producția de biocombustibili. Aceste tipuri de practici nu afectează doar echilibrul CO2, ci pun în pericol și biodiversitatea și ecosistemele locale.
Producția intensivă de biocombustibili din culturi precum palmierul a generat defrișări masive în țări precum Indonezia. Potrivit Ecologistas en Acción, cererea tot mai mare de biocombustibili ar putea cauza defrișarea a până la 7 milioane de hectare de pădure, eliberând 11 miliarde de tone de CO500 în atmosferă.
Alte alternative la biocombustibilii tradiționali
În ciuda provocărilor, noile inovații urmăresc să optimizeze utilizarea biocombustibililor durabili din a doua generație sau chiar din a treia generație, care folosesc deșeuri industriale sau alge, minimizând astfel impactul asupra mediului.
Exemplele includ ulei vegetal hidrotratat (HVO), care poate fi obținută din uleiurile de gătit reziduale și grăsimile animale, o opțiune mai ecologică. De fapt, în mai multe țări europene, marile companii energetice încep să producă HVO, oferind o alternativă mai puțin poluantă față de biodieselul tradițional.
Pe de altă parte, există noi cercetări care explorează utilizarea bacterii precum Streptomyces pentru a crea biocombustibili mai eficienți și mai puțin poluanți prin utilizarea de molecule precum «Jawsamicină«. Această inovație ar putea revoluționa modul în care este produs biocombustibilul în viitor.
În cele din urmă, combustibilii sintetici precum e-combustibili, care combină hidrogenul verde cu dioxidul de carbon captat, creând un ciclu închis al carbonului care ar reduce semnificativ emisiile nete de gaze cu efect de seră din sectorul transporturilor.
Pe scurt, biocarburanții au încă un drum lung de parcurs pentru a fi o soluție cu adevărat ecologică. Pe măsură ce noile tehnologii avansează și se caută alternative mai durabile, este esențial să se mențină o abordare critică și să se ia în considerare toate implicațiile de mediu ale producției și utilizării lor.