Fosta bancă publică germană WestLB este cea mai recentă entitate care a intentat un proces împotriva Regatului Spaniei înainte de ICSID (Centrul Internațional de Soluționare a Litigiilor Investiționale) în legătură cu reducerea remunerației pentru energiile regenerabile impusă de Guvernul Partidului Popular (PP). Acest arbitraj se alătură unei serii de conflicte similare care, în total, au depășit deja treizeci de procese internaționale, ca urmare a incertitudinii generate de schimbările în politicile energetice ale Spaniei.
Cu acest caz, sunt deja peste 30 de arbitraje împotriva țării noastre în diferite organizații internaționale. Dintre acestea, una a fost prezentată în fața Uncitral (Comisia Națiunilor Unite pentru Dreptul Comerțului Internațional), trei în fața Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm și 28 în fața ICSID însuși, sub protecția Băncii Mondiale. Aceste cazuri reflectă o tensiune juridică tot mai mare între investitorii internaționali și statul spaniol, ca urmare a reformelor drastice din sectorul energiei electrice efectuate în principal în 2012 și 2013.
De la primul proces împotriva reformelor din sectorul energetic lansat de guvernul lui Rodríguez Zapatero – în urmă cu șase ani – și până astăzi, Spania a reușit să rezolve doar trei arbitraje. Dintre acestea, două au fost rezolvate la Stockholm, cu rezultate favorabile pentru Stat. Cel mai recent premiu ICSID a fost însă favorabil investitorilor fondului britanic Eiser, o lovitură semnificativă pentru cassa publică spaniolă, care a fost condamnată la plata de 128 de milioane de euro despăgubiri.
Acest caz particular stabilește un precedent cheie în jurisprudența arbitrală internațională, întrucât, potrivit instanței ICSID, reducerile făcute de Spania au afectat serios profitabilitatea investițiilor Eiser în mai multe centrale solare termice situate în sudul țării.
Un sector în criză: reduceri fără nicio compensație
Miguel Ángel Martínez-Aroca, președintele Anpier (Asociația Națională a Producătorilor de Energie Fotovoltaică), a subliniat în repetate rânduri că există o diferență notabilă între premiile acordate la Stockholm și premiul ICSID. În timp ce cazurile de la Stockholm s-au referit la reforme aprobate de guvernul Zapatero, arbitrajul ICSID sa concentrat pe reforma energetică a Partidului Popular.
Această distincție este importantă deoarece, potrivit lui Martínez-Aroca, Guvernul Zapatero a compensat investitorii cu cinci ani suplimentari de remunerație, ceea ce a generat compensații chiar mai mari decât reducerile aplicate. Administrația lui Mariano Rajoy nu a oferit însă nicio compensație, în ciuda reducerilor drastice ale primelor acordate investițiilor în surse regenerabile, care au generat o avalanșă de reclamații din partea acestor investitori.
Această nemulțumire reflectă o problemă mai mare: Spania a devenit una dintre cele trei țări din lume cu cele mai multe cereri din partea investitorilor internaționali, în principal legate de reducerile de energie regenerabilă. Potrivit estimărilor, ponderea economică a acestor procese s-ar putea ridica la peste 7.000 de milioane de euro dacă investitorii au în sfârșit dreptate în restul arbitrajelor pendinte.
La rândul său, Álvaro Nadal, ministrul de atunci al Energiei, Turismului și Agendei Digitale, a minimalizat importanța acestor solicitări, afirmând că compensațiile vor fi întotdeauna mai mici decât economiile generate de controversata reformă a sistemului electric, care a fost sursa acestui conflict.
După emiterea hotărârii ICSID în favoarea lui Eiser, Guvernul a aprobat o lege care permite ca surplusul sistemului de energie electrică, care acumulase 1.130 milioane de euro din 2014, să fie folosit la plata amenzilor rezultate în urma arbitrajelor, inclusiv a celor viitoare. . Această decizie a generat un nou disconfort în sectorul energiei regenerabile, care vede cum acest excedent, care ar trebui folosit pentru îmbunătățirea sustenabilității sistemului, este acum folosit pentru a plăti compensații investitorilor străini.
Investitorii spanioli neprotejați
Unul dintre cele mai notabile paradoxuri ale acestei situații este lipsa de protecție în care se află investitorii naționali. În timp ce investitorii internaționali au reușit să recurgă la curțile de arbitraj, investitorii spanioli s-au limitat la a apela la Curtea Constituțională și la Curtea Supremă, ambele favorabile Guvernului când vine vorba de reduceri. Acest lucru a generat un sentiment de standarde duble, deoarece investitorii străini, prin accesul la instanțe precum ICSID, au obținut compensații pe care spaniolii nu le pot obține.
În acest context, un grup de investitori spanioli și-au prezentat cazul Ombudsmanului, care a recomandat Guvernului să ia măsuri pentru a se asigura că investitorii naționali nu sunt tratați mai rău decât cei străini în conformitate cu Tratatul Cartei Energiei, care a fost cadrul de reglementare utilizat de internațional investitorilor să-și prezinte pretențiile.
Avocatul Poporului nu numai că a cerut egalitate de tratament, dar a îndemnat Guvernul să instituie mecanisme care să compenseze sacrificiul „unic” pe care modificarea remunerației l-a provocat investitorilor naționali. Cu toate acestea, până în prezent, nu au fost implementate măsuri pentru a atenua această situație.
Arbitrajele internaționale: procese lungi și costisitoare
Arbitrajele internaționale în jurul reducerilor din surse regenerabile nu sunt doar procese complexe, ci sunt și extrem de lente. Pentru cauzele legate de Spania, ICSID a desemnat tribunale pentru 27 din cele 28 de arbitraje prezentate, fiecare compus dintr-un președinte și doi arbitri aleși de ambele părți. Aceste procese nu sunt doar lungi în timp, ci și costisitoare pentru țara pârâtă. De exemplu, arbitrajul care a condamnat Spania în favoarea lui Eiser a implicat un cost apropiat de 900.000 de euro.
Aceste costuri nu se limitează la compensația pe care Spania trebuie să o plătească în cazul în care pierde cauzele, ci includ și onorariile arbitrilor și ale personalului aferent, ceea ce crește costul total al fiecărui proces de arbitraj. Cu peste 20 de arbitraje încă de rezolvat, impactul financiar al acestor litigii poate fi devastator dacă majoritatea este defavorabilă statului.
Pe scurt, Spania se confruntă cu o situație critică în domeniul arbitrajelor internaționale. Cu peste 7.000 de milioane în joc și cu tot mai multe hotărâri împotriva sa, statul va trebui să-și reconsidere abordarea cu privire la energiile regenerabile și la compensare. Presiunea internațională și lipsa mecanismelor adecvate de protecție a investitorilor naționali generează un handicap care ar putea avea un impact economic semnificativ pe termen mediu și lung.