La sfârșitul anului 2015, Consiliul de Miniștri a aprobat Decretul Regal care a impus ceea ce ei au numit taxă de rezervă pentru autoconsum de energie, cunoscută în mod popular ca impozit la soare. Această măsură a dezlănțuit un mare disconfort în rândul organizațiilor de consumatori, grupurilor ecologiste și asociațiilor de afaceri, care deja avertiseră asupra posibilelor efecte negative de când se cunoșteau primele obiective ale Ministerului Industriei cu doi ani mai devreme. Deși Comisia Națională a Piețelor și Concurenței (CNMC) a oferit recomandări pentru modificarea modului de abordare a decretului, Guvernul a decis să îl aprobe fără probleme majore, argumentând necesitatea menținerii stabilității sistemului electric. 
Aprobarea acestei taxe sub mandatul lui José Manuel Soria (pe atunci ministrul Industriei) a generat o mare neînțelegere în rândul cetățenilor. Țări cu o capacitate solară mai mică, cum ar fi Germania, au instalat mai multe panouri solare într-un singur an decât Spania în întreaga sa istorie. Panorama spaniolă, care în anii precedenți a promovat energiile regenerabile, s-a schimbat drastic din 2011, când guvernul Partidului Popular a început să adopte măsuri contrare acestui sector, complicând extinderea energiei solare.
Cum vă poate percepe guvernul pentru propria energie?
Funcționarea autoconsumului fotovoltaic în acea perioadă era simplă: un consumator cu panouri solare își generează propria energie, dar în anumite momente (de exemplu, în zilele înnorate sau noaptea) trebuie să recurgă la rețeaua electrică. La rândul său, atunci când era în exces de energie, avea opțiunea de a vinde acel surplus la rețea. Problema pe care guvernul a justificat-o a fost nevoia de a taxă de rezervă. Potrivit lui Soria, utilizatorii de autoconsum trebuiau să contribuie la menținerea rețelei, ca orice alt consumator, din moment ce plătim cu toții pentru rețea. 
Cu toate acestea, experți în economie socială, cum ar fi Mario Sánchez-Herrero de Ecooo, au subliniat că măsura nu are sens. Autoconsumatorii au trebuit să plătească impozit la soare chiar și în momente în care nu solicitau energie de la rețea, ceea ce duce la pierderi uriașe pentru persoanele care investiseră în energie solară.
Ce preț era taxa solară?
Pentru consumatorii rezidenți, taxa se ridica la aproximativ 9 EUR plus TVA pentru fiecare kW de putere instalat în panourile solare. În acest fel, o familie care avea o instalație medie ar plăti o taxă anuală fără a primi vreun fel de compensație pentru energia pe care o aducea în rețea. De exemplu, dacă un autoconsumator produce 50% din energia sa și nu o folosește, respectiva energie electrică ar fi turnată în rețea, iar companiile de electricitate ar vinde-o terților la prețurile pieței, în timp ce producătorul nu ar primi orice returnare. 
În cazul instalațiilor industriale, taxele au fost mai complexe. Pe lângă cei 9 euro fix pe kW, s-a adăugat o taxă variabilă în funcție de consum, estimată la aproximativ 5 cenți pentru fiecare kWh autoconsumat. În plus, multe insule precum Insulele Canare și Insulele Baleare au fost scutite de taxă din cauza îndepărtării lor și a ineficienței sistemelor de generare din aceste teritorii insulare.
Cine a beneficiat de pe urma decretului?
Decretul Regal a fost prezentat de guvern ca o măsură de garantare a stabilității sistemului electric și de a preveni, fără taxa de rezervă, consumatorii convenționali să ajungă să subvenționeze autoconsumul. Cu toate acestea, atunci când se analizează soldurile financiare ale marilor companii precum Red Eléctrica Española, Iberdrola, sau Endesa, profiturile de milioane de dolari au reflectat profitabilitatea enormă a sistemului electric în mâinile câtorva companii Dificultatea de a dezvolta autoconsumul în Spania a fost legată și de suprainvestiția pe care companiile de electricitate le-au făcut în tehnologii precum. ciclul combinat pe bază de gaz, care, din cauza crizei economice, funcționau cu mult sub capacitatea lor. Fără frâna autoconsumului, aceste plante ar fi fost mai puțin viabile.
Situația în alte țări europene
În timp ce în Spania impozit la soare, în țările vecine precum Portugalia, Franța sau Germania, reglementările au fost mult mai favorabile pentru cei care au optat pentru energiile regenerabile. 
En Portugal, autoconsumul a fost permis fără taxe suplimentare pentru instalații de până la 1MW, iar surplusurile puteau fi vândute la preț de piață cu ușoare reduceri. În Franța, guvernul a încurajat instalarea de panouri solare, oferind licitații și ajutoare financiare. În Germania, marile companii de electricitate precum E.ON au facilitat chiar și stocarea excesului de energie pentru clienții lor printr-un cont virtual de consum de energie electrică.
Ce a însemnat abrogarea taxei solare?
Decretul regal care a introdus impozit la soare A fost abrogată în octombrie 2018, aducând cu sine o serie de modificări importante. De atunci, instalațiile fotovoltaice au redevenit atractive pentru consumatori, atât privați, cât și industriali. De asemenea, au fost eliminate multe obstacole birocratice, facilitând autoconsumul comun între comunitățile învecinate și posibilitatea vânzării surplusului de energie. 
Abrogarea a fost esențială și în creșterea exponențială a cererilor de instalare de panouri solare. Prin eliminarea taxei de rezervă și datorită noilor reglementări precum RD 244/2019, cetățenilor le-a fost mai profitabilă instalarea de panouri solare, cu perioade de rambursare care variază între 5 și 11 ani, în funcție de zonă și tip de instalație. Cu reglementări mai clare și posibilitatea compensării excedentelor, viitorul autoconsumului în Spania este mult mai încurajator. Spania are una dintre cele mai mari rate de ore solare din toată Europa, ceea ce o face ideală pentru a profita de energia solară. Instalarea în creștere de energie fotovoltaică în case și companii reprezintă un angajament ferm pentru un model energetic mai curat și mai durabil pe termen lung.